Pagini

marți, 3 martie 2015

Profesorul meu Vlad Rădescu e mai frumos decât Sean Connery şi sunt sigură că va fi nobil ca el în filmul Cavalerii mesei rotunde!

Pentru capacitatea de a înota patru ore pe zi, azi, de se blochează şi antrenorii, îi mulţumesc lui Costin Anghel că mi-a rupt coastele la dans acum 20 de ani pe această piesă, de trei ori pe săptămână, câte două ore! Dacă Vlad Rădescu va redeveni directorul Teatrului Naţional din TGM, îl rog să îl invite pe Costin aici, să facă o coregrafie de spectacol, şi să-i trimitem pe toţi actorii de aici la înot, că au mare nevoie!

Celui mai vechi şi bun prieten al meu, cu mult dor!

Din dragostea pentru căţeluşi se vede ce preocupări nobile are această familie!

Mihaela Rădescu, o drăguţă cu mine, şi înainte, şi în timpul, şi după spectacolul Confesiunile unui câine, la sala mică a Palatului Culturii din TGM!

Mihaela Rădescu şi colegul ei de promoţie de la Institutul de teatru (pe atunci) Dorin Andone, la Teatrul Mic! Clasa profesoarei Adriana Piteşteanu, care şi mie mi-a dat 10 la admiterea la actorie în Bucureşti, motiv (nu doar) pentru care o propun Cetăţean de onoare al Târgu-Mureş-ului, ca şi familia Rădescu!

De abia aştept să o revăd pe Mihaela Rădescu într-un spectacol la fel de drăguţ ca şi "Confesiunile unui câine"!